Lucruri pe care mulți le întreabă și puțini le explică: de ce sunt mai multe traduceri, ce înseamnă cuvintele care se repetă la biserică și de unde se începe citirea. Răspunsuri scurte, fără termeni de specialitate.
De ce există mai multe traduceri ale Bibliei în română?
Pentru că Biblia a fost scrisă în ebraică, aramaică și greacă, iar orice trecere dintr-o limbă în alta cere alegeri. Un traducător poate urmări cuvânt cu cuvânt originalul, altul poate căuta să redea înțelesul cât mai limpede în română de azi. Niciuna dintre căi nu este greșită, dar duc la texte care sună diferit. La acestea se adaugă și trecerea timpului: româna din 1688 nu mai este cea de acum, așa că fiecare generație a simțit nevoia unei ediții pe care să o înțeleagă fără efort. Traducerea Cornilescu, folosită pe acest site, este cea mai răspândită dintre traducerile protestante; Bisericile Ortodoxă și Romano-Catolică folosesc ediții proprii.
Ce înseamnă „Amin”?
Este un cuvânt ebraic pe care traducătorii au ales, de cele mai multe ori, să nu îl traducă. Rădăcina lui înseamnă „ferm”, „de nădejde” — de aceea se redă uneori prin „adevărat” și alteori prin „așa să fie”. Când îl spui la sfârșitul unei rugăciuni, nu închizi politicos o formulă: te asociezi cu ce tocmai s-a cerut. De aceea, în bisericile vechi, „Amin” îl spunea adunarea, nu cel care se ruga. Isus îl folosea și la începutul unei propoziții — „Adevărat vă spun” — acolo unde noi am pune un semn de exclamare.
Care este diferența dintre Vechiul și Noul Testament?
Cuvântul „testament” traduce un cuvânt care înseamnă de fapt „legământ”, adică o înțelegere solemnă. Vechiul Testament cuprinde scrierile de dinainte de Hristos: facerea lumii, istoria poporului Israel, psalmii, proverbele și profeții. Noul Testament începe cu cele patru Evanghelii și cuprinde istoria Bisericii de la început, scrisorile apostolilor și Apocalipsa. Creștinii le citesc pe amândouă ca pe o singură poveste, nu ca pe două cărți rivale: prima pune întrebările și face promisiunile, a doua spune cum s-au împlinit. Cele mai multe citate din Noul Testament sunt, de altfel, din Vechiul.
Ce înseamnă o referință ca „Ioan 3:16”?
Primul cuvânt este cartea — aici, Evanghelia după Ioan. Primul număr este capitolul, al doilea este versetul. Dacă vezi „Ioan 3:16-17”, înseamnă două versete unul după altul. Împărțirea nu a existat dintotdeauna: capitolele au fost numerotate în jurul anului 1227 de Stephen Langton, iar versetele, pentru Noul Testament, de tipograful Robert Estienne, la mijlocul secolului al XVI-lea. Sunt, deci, un sistem de orientare adăugat mult mai târziu decât textul — folositor pentru a găsi un loc anume, dar bine de ignorat când citești, pentru că taie uneori o frază în două.
Ce înseamnă „har”?
Har înseamnă un bine primit fără să fi fost meritat și fără să poată fi întors. Cuvântul grecesc din spate, „charis”, era folosit și pentru un dar făcut de un om mai mare unuia mai mic, care nu avea cu ce să răspundă. Tocmai aceasta este ideea: harul încetează să fie har în clipa în care îl câștigi. Din aceeași rădăcină vin în română „a se îndura” și „mulțumire” — iar în greacă, cuvântul pentru recunoștință. Este, poate, cel mai important cuvânt din Noul Testament, și cel mai greu de primit.
Ce este Evanghelia?
Cuvântul înseamnă literal „veste bună” și era folosit în lumea greacă pentru anunțul unei victorii sau al urcării pe tron a unui împărat — nu pentru o învățătură. De aceea creștinii l-au ales: ce aveau de spus era, în ochii lor, o știre, nu o filosofie. Cu timpul, cuvântul a ajuns să numească și cele patru cărți care povestesc viața lui Isus: după Matei, după Marcu, după Luca și după Ioan. Sunt patru relatări ale acelorași întâmplări, scrise pentru cititori diferiți, iar deosebirile dintre ele sunt de obicei un semn de sinceritate, nu de contradicție.
Cine a fost Dumitru Cornilescu?
Un teolog român născut în 1891, care a început să traducă Biblia pentru că, lucrând ca ierodiacon, a văzut că oamenii nu înțelegeau textul din bisericile lor. Traducerea lui a apărut în 1921 și a fost revizuită în 1924. A fost făcută într-o română simplă, apropiată de vorbirea obișnuită, și tocmai de aceea a fost și lăudată, și criticată. A ajuns cea mai citită versiune protestantă în limba română și se folosește și astăzi, inclusiv pe acest site.
De unde să încep dacă nu am mai citit Biblia?
Nu de la început. Geneza și Exodul se citesc bine, dar imediat după ele urmează capitole de legi și genealogii care opresc pe cei mai mulți cititori. Cel mai bun loc de pornire este una dintre Evanghelii — de obicei Marcu, pentru că este cea mai scurtă și cea mai alertă, sau Ioan, dacă vrei mai degrabă înțelesul decât cronologia. După aceea, Psalmii pentru rugăciune și Proverbele pentru viața de zi cu zi. Dacă vrei un drum gata trasat, planul nostru de Biblia în 30 de zile parcurge povestea întreagă, câte un capitol pe zi.
Ce este un psalm?
Un cântec. Cei 150 de psalmi erau textele cântate la Templu, unii cu indicații pentru dirijor păstrate până azi în titlul lor. Ceea ce îi face neobișnuiți este cât de puțin sunt cenzurați: alături de laudă găsești furie, teamă, acuzații aduse direct lui Dumnezeu și întrebări la care nu se răspunde. Aproape jumătate dintre ei sunt plângeri. De aceea sunt cartea la care se întorc cei mai mulți oameni în zilele grele — este singurul loc din Biblie unde ți se dau cuvinte și pentru ce nu se cuvine să spui.
Contează ce traducere citesc?
Mai puțin decât s-ar crede. Toate traducerile serioase pornesc din aceleași manuscrise și spun același lucru; deosebirile țin de stil și de cât de literal este redat textul. Pentru citit zi de zi, alege ediția pe care o înțelegi fără să te oprești la fiecare rând. Când vrei să studiezi un pasaj mai îndeaproape, ajută să compari două traduceri: acolo unde ele se despart, de obicei originalul este greu de redat, iar diferența îți arată unde merită să te uiți mai atent.