Versete pentru singurătate
Singurătatea nu înseamnă întotdeauna să fii singur în casă. Se poate și în mijlocul familiei, atunci când nu ai cui spune ce ai de spus.
Versetele de mai jos nu îndeamnă pe nimeni să se obișnuiască. Biblia spune încă de la început că nu este bine ca omul să fie singur — și, în același timp, că nu ești singur nici atunci când așa simți.
Domnul însuși va merge înaintea ta, El însuși va fi cu tine, nu te va părăsi și nu te va lăsa; nu te teme și nu te înspăimânta! Deuteronomul 31:8
Două promisiuni deodată: merge înaintea ta și este cu tine. Versetul acoperă și drumul care urmează, și locul în care stai acum.
Dumnezeu dă o familie celor părăsiți, El izbăvește pe prinșii de război și-i face fericiți; numai cei răzvrătiți locuiesc în locuri uscate. Psalmii 68:6
Dumnezeu „dă o familie celor părăsiți” — nu doar mângâiere, ci oameni. Psalmul spune că răspunsul la singurătate trece de obicei prin altcineva.
Privește-mă și ai milă de mine, căci sunt părăsit și nenorocit. Psalmii 25:16
David nu își înfrumusețează starea: „sunt părăsit și nenorocit”. Rugăciunea aceasta a intrat în Biblie exact așa, fără să fie corectată.
Să nu fiți iubitori de bani. Mulțumiți-vă cu ce aveți, căci El însuși a zis: „Nicidecum n-am să te las, cu niciun chip nu te voi părăsi.” Evrei 13:5
În greacă sunt două negații întărite una peste alta — „nicidecum nu te voi lăsa”. Iar contextul nu este singurătatea, ci banii: teama de a rămâne fără nimic și fără nimeni merg împreună.
Căci tatăl meu și mama mea mă părăsesc, dar Domnul mă primește. Psalmii 27:10
Cel mai greu caz pe care îl putea da ca exemplu: părinții. Psalmistul nu spune că nu se întâmplă, ci ce rămâne după ce s-a întâmplat.
Nu vă voi lăsa orfani, Mă voi întoarce la voi. Ioan 14:18
Cuvântul folosit este „orfani”, spus unor oameni care aveau să-L piardă a doua zi. Isus nu le promite că nu vor suferi despărțirea, ci că nu rămân fără nimeni.
Unde mă voi duce departe de Duhul Tău și unde voi fugi departe de fața Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu ești acolo; dacă mă voi culca în Locuința morților, iată-Te și acolo; dacă voi lua aripile zorilor și mă voi duce să locuiesc la marginea mării, și acolo mâna Ta mă va călăuzi, și dreapta Ta mă va apuca. Psalmii 139:7-10
Psalmistul caută un loc unde Dumnezeu să nu fie și nu găsește niciunul — nici în cer, nici în adânc. Ce poate suna apăsător într-o zi bună este o ușurare într-una rea.
Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac un ajutor potrivit pentru el.” Geneza 2:18
Primul lucru din toată creația despre care Dumnezeu spune că „nu este bine”. Singurătatea nu este descrisă în Biblie ca o slăbiciune de caracter, ci ca o lipsă reală.