Versete despre înțelepciune

Dacă vreunuia dintre voi îi lipsește înțelepciunea, s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă și fără mustrare, și ea îi va fi dată.

Singura rugăciune din Biblie pentru care ni se promite un răspuns fără condiții — cu observația că Dumnezeu dă „fără să mustre”. Iacov presupune că cel care cere se teme tocmai de mustrare.

Începutul înțelepciunii este frica de Domnul; și știința sfinților este priceperea.

„Frica de Domnul” nu înseamnă spaimă, ci a ști cine este Dumnezeu și cine ești tu. Proverbul spune că aici începe înțelepciunea, nu unde se termină.

Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere.

Versetul așază înțelepciunea între dar și muncă. Contextul de dinainte cere căutare, „ca după o comoară”; aici se spune de unde vine, de fapt, ce găsești.

Înțelepciunea care vine de sus este, întâi, curată, apoi pașnică, blândă, ușor de înduplecat, plină de îndurare și de roade bune, fără părtinire, nefățarnică.

O listă care surprinde: înțelepciunea de sus este întâi curată, apoi pașnică și „ușor de înduplecat”. Adică se poate discuta cu ea — un semn de înțelepciune la care rar ne gândim.

Învață-ne să ne numărăm bine zilele, ca să căpătăm o inimă înțeleaptă!

Singura rugăciune din Biblie pentru priceperea la socoteli. Moise nu cere zile mai multe, ci să învețe să le numere pe cele care sunt — de acolo, spune el, vine inima înțeleaptă.

Iată începutul înțelepciunii: dobândește înțelepciunea, și cu tot ce ai, dobândește priceperea.

Un verset care se învârte pe loc dinadins: începutul înțelepciunii este să dobândești înțelepciune. Sensul este că nu există intrare pe ocolite; hotărârea de a o căuta este deja primul pas.

Cu cât mai mult face câștigarea înțelepciunii decât a aurului! Cu cât este mai de dorit câștigarea priceperii decât a argintului!

Proverbul face o comparație de negustor, nu de filosof: aurul se cântărește, înțelepciunea se câștigă. Iar cine a avut de ales știe care dintre ele se poate pierde într-o zi.

Cuvântul lui Hristos să locuiască din belșug în voi în toată înțelepciunea. Învățați-vă și sfătuiți-vă unii pe alții cu psalmi, cu cântări de laudă și cu cântări duhovnicești, cântând lui Dumnezeu cu mulțumire în inima voastră.

„Să locuiască din belșug” — verbul este cel folosit pentru cineva care stă în casa lui, nu pentru un oaspete. Iar urmarea nu este singurătate studioasă, ci oameni care se învață unii pe alții.

Frica Domnului este începutul științei; dar nebunii nesocotesc înțelepciunea și învățătura.

Versetul care deschide cartea Proverbelor și dă tonul tuturor celor treizeci și una de capitole. Partea a doua e neplăcută, dar cinstită: se poate și să nu vrei să înveți.

Toate își au vremea lor, și fiecare lucru de sub ceruri își are ceasul lui.

Cea mai citată propoziție din Eclesiastul, de obicei ruptă din context. Ce urmează este o listă în care încap și plânsul, și pierderea — vremea potrivită nu înseamnă doar vremea bună.