Versete despre recunoștință

Bucurați-vă întotdeauna. Rugați-vă neîncetat. Mulțumiți lui Dumnezeu pentru toate lucrurile; căci aceasta este voia lui Dumnezeu, în Hristos Isus, cu privire la voi.

Trei porunci scurte, apoi o precizare care le leagă: aceasta este voia lui Dumnezeu. Observă că nu spune „pentru toate lucrurile că sunt bune”, ci „mulțumiți în toate” — recunoștința nu cere să aprobi ce ți se întâmplă.

Intrați cu laude pe porțile Lui, intrați cu cântări în curțile Lui! Lăudați-L și binecuvântați-I Numele. Căci Domnul este bun; bunătatea Lui ține în veci, și credincioșia Lui, din neam în neam.

Versetul descrie o intrare, nu o stare: porți, curți, apoi lauda. În templu, recunoștința nu era ceva ce simțeai înainte de a veni, ci lucrul cu care intrai pe poartă.

„Lăudați pe Domnul, căci este bun, căci în veac ține îndurarea Lui!”

Formula de început a mai multor psalmi, un fel de refren al poporului. Motivul dat nu este ce a făcut Dumnezeu anul acesta, ci ce este El: bun, și cu o îndurare care ține în veac.

Și orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta, să faceți totul în Numele Domnului Isus și mulțumiți, prin El, lui Dumnezeu Tatăl.

„Orice faceți, cu cuvântul sau cu fapta” cuprinde și lucrurile mărunte. Pavel nu împarte viața în sfântă și obișnuită; mulțumirea este ce le ține pe toate în același loc.

Mulțumiți totdeauna lui Dumnezeu Tatăl, pentru toate lucrurile, în Numele Domnului nostru Isus Hristos.

„Totdeauna” și „pentru toate lucrurile” sunt cuvintele grele, scrise de un om care avea destule de care să se plângă. Nu este o negare a durerii, ci o hotărâre de a nu trăi în ea.

Binecuvântă, suflete, pe Domnul, și tot ce este în mine să binecuvânteze Numele Lui cel sfânt! Binecuvântă, suflete, pe Domnul și nu uita niciuna din binefacerile Lui!

David își vorbește sufletului la imperativ, ca unui om greu de urnit. Iar ce îi cere este foarte simplu: „nu uita”. Recunoștința este aici, înainte de orice, o problemă de memorie.

Voi lăuda pe Domnul din toată inima mea, voi istorisi toate minunile Lui.

„Din toată inima” și „toate minunile Lui” — nimic pe jumătate. Al doilea verb este „voi istorisi”: recunoștința din verset nu rămâne înăuntru, se povestește altora.

Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu pentru darul Lui nespus de mare!

Un singur rând, pus la capătul a două capitole despre bani și dărnicie. După toate socotelile, Pavel se oprește la un dar pentru care nu găsește cuvânt: „nespus de mare”.

Orice ni se dă bun și orice dar desăvârșit este de sus, coborându-se de la Tatăl luminilor, în care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare.

Argumentul nu este că primim multe daruri, ci că ele vin toate din același loc, iar acel loc nu se schimbă — „la care nu este nici schimbare, nici umbră de mutare”.

Astfel, dar, după cum ați primit pe Hristos Isus, Domnul, așa să și umblați în El, fiind înrădăcinați și zidiți în El, întăriți prin credință, după învățăturile care v-au fost date, și sporind în ea cu mulțumiri către Dumnezeu.

Imaginea are două rădăcini deodată: un pom înrădăcinat și o casă zidită. Iar ce crește din amândouă, spune Pavel, este mulțumirea — „prisosind în mulțumiri”.