Versete despre pace

Vă las pacea, vă dau pacea Mea. Nu v-o dau cum o dă lumea. Să nu vi se tulbure inima, nici să nu se înspăimânte.

Isus face o deosebire limpede: pacea Lui nu se dă „cum o dă lumea”. Lumea o dă când lipsesc necazurile; El o dă în seara dinaintea răstignirii, unor oameni care aveau să fugă.

Nu vă îngrijorați de nimic; ci, în orice lucru, aduceți cererile voastre la cunoștința lui Dumnezeu, prin rugăciuni și cereri, cu mulțumiri. Și pacea lui Dumnezeu, care întrece orice pricepere, vă va păzi inimile și gândurile în Hristos Isus.

Rețeta are trei părți: nimic îngrijorare, totul rugăciune, și mulțumire pe deasupra. Rezultatul promis nu este că vei înțelege, ci că vei fi păzit — pacea „întrece orice pricepere”.

Celui cu inima tare, Tu-i chezășuiești pacea; da, pacea, căci se încrede în Tine.

Pacea din verset nu vine din împrejurări, ci dintr-o direcție a minții. „Inima tare” nu înseamnă aici încăpățânare, ci un gând ținut mereu în același loc.

V-am spus aceste lucruri ca să aveți pace în Mine. În lume veți avea necazuri; dar îndrăzniți, Eu am biruit lumea.

Un verset care spune și partea neplăcută: „în lume veți avea necazuri”. Pacea nu este promisiunea că nu vin, ci că Cineva a trecut deja prin ele înaintea ta.

Deci fiindcă suntem socotiți neprihăniți, prin credință, avem pace cu Dumnezeu, prin Domnul nostru Isus Hristos.

Pacea de aici nu este un sentiment, ci o stare: sfârșitul unei dușmănii. Pavel vorbește despre o relație reparată, nu despre liniștea de dimineață.

Ferice de cei împăciuitori, căci ei vor fi chemați fii ai lui Dumnezeu!

Nu „ferice de cei pașnici”, ci de cei împăciuitori — cei care intră între două părți și plătesc ceva pentru asta. Este singura fericire din predică legată de o treabă de făcut.

„Domnul să te binecuvânteze și să te păzească! Domnul să facă să lumineze fața Lui peste tine și să Se îndure de tine! Domnul să-Și înalțe fața peste tine și să-ți dea pacea!”

Binecuvântarea rostită de preoți peste tot poporul, veche de peste trei mii de ani. Are trei trepte și, în fiecare, Dumnezeu Își întoarce fața spre om. Se încheie cu pacea.

Eu mă culc și adorm în pace, căci numai Tu, Doamne, îmi dai liniște deplină în locuința mea.

Un verset de seară. Psalmistul nu spune că nu are dușmani, ci că poate dormi oricum. Somnul este aici un act de încredere, nu o dovadă că totul merge bine.

Pacea lui Hristos, la care ați fost chemați, ca să alcătuiți un singur trup, să stăpânească în inimile voastre, și fiți recunoscători.

Verbul este „să stăpânească” — în greacă, un cuvânt luat din arbitrajul întrecerilor: pacea lui Hristos să fie cea care decide. Iar contextul nu este liniștea personală, ci viața într-un singur trup.

Însuși Domnul păcii să vă dea totdeauna pacea în orice fel. Domnul să fie cu voi cu toți!

„Totdeauna” și „în orice fel” sunt cuvintele grele. Pavel nu se roagă pentru pace într-o anumită privință, ci pentru una care se potrivește oricărei situații.